Există o multitudine de lucruri care se fabrică din bumbac, fiind una dintre cele mai apreciate și populare fibre naturale care se regăsesc peste tot pe mapamond. Bumbacul a reprezentat, încă din cele mai vechi timpuri, o „unealtă” în societate – de la simplul bun care putea fi dat la schimb, până la o sursă de căldură – se fabricau anumite materiale textile, însă procesul era mult mai dificil față de cel din prezent, din cauza lipsei utilajelor specifice. În prezent, bumbacul ocupă un loc esențial, la nivel mondial, deține anumite proprietăți care sunt utilizate cu succes în diferite industrii și poate fi, potrivit specialiștilor, una dintre sursele de hrană din viitor. Deși consumul bumbacului este impropriu pentru oameni, experții au găsit o soluție care ar putea să se dezvolte în viitor.
Cuprins
În cele ce urmează, vei putea descoperi, însă, de ce bumbacul ocupă un loc important în societățile existente, cum se cultivă și în ce condiții, de câte tipuri există și la ce este utilizat, de fapt.
1. Ce este bumbacul și de ce este atât de important la nivel mondial?
Ce este bumbacul, de fapt? Acesta reprezintă o plantă care face parte din familia Malvaceae, din care este extrasă o fibră naturală și care este utilizată preponderent în industria textilă. Bumbacul este obținut printr-un proces de egrenare (fibrele se separă de semințele de bumbac cu ajutorul unui dispozitiv) și, pentru a putea crește, are nevoie de o temperatură de 14 grade Celsius. Bumbacul se cultivă încă din cele mai vechi timpuri. A reprezentat și este, în continuare, o plantă utilizată în fiecare zonă de pe glob. Despre bumbac ar putea să se spună faptul că este o plantă „minune”. Chiar dacă este sensibilă și are nevoie de anumite condiții să se dezvolte, aceasta are o rezistență în fața secetei. Atunci când este cultivat, bumbacul își schimbă nuanța – din alb într-o culoare roșiatică. Persoanele care cultivă bumbac și, apoi, îl recoltează trebuie să îndepărteze semințele, pentru a putea să extragă fibrele. Totuși, de reținut faptul că sunt necesare mai multe fibre de bumbac pentru a putea forma un fir mai puternic. Iar, pentru a putea fi prelucrat și pentru a fi folosit pentru fabricarea materialelor textile, acesta trebuie să treacă prin mai multe tratamente chimice. Pentru că bumbacul conține bule de aer, poate fi ușor inflamabil. În timpul procesului chimic, fibrele de bumbac se amestecă între ele.
Pentru ca bumbacul să se dezvolte sănătos și corect, acesta trebuie să crească într-o zonă călduroasă. Este extrem de ușor să identifici această plantă – crește sub formă de tufe, culoarea sa este albă sau ușor gălbuie și fibrele sunt pufoase.
Bumbacul are o importanță deosebită la nivel mondial, pentru că reprezintă o sursă care nu se epuizează și poate fi prelucrat și utilizat în mai multe industrii sau ramuri. De pildă, una dintre zonele de pe glob unde exportul de bumbac este în cantitate foarte mare este Mexic. Pe de altă parte, Republica Dominicană este un importator cheie de pe piața bumbacului.
Deși joacă un rol important încă din Antichitate, bumbacul a început să fie prelucrat serios abia din 1793. La momentul respectiv, a fost inventat ginul cu roți dințate. Eli Whitney este inventatorul cu origini indiene care a făcut un pas important în prelucrarea și comercializarea la scară largă a bumbacului. De reținut faptul că bumbacul nu se consumă! Acesta conține 1,5% gosipol, o substanță toxică pentru organism. Este adevărat, însă, faptul că experții încearcă de peste 15 ani să găsească o soluție prin care bumbacul să nu reprezinte doar o plantă utilizată în industria textilă, ci și să o integreze în cea alimentară. În prezent, doar unele rumegătoare consumă semințele bumbacului, deoarece substanța toxică este distrusă de flora bacteriană prezentă în aparatul digestiv.
2. Câte tipuri de bumbac există?
Există mai multe tipuri de bumbac, cel mai utilizat fiind cel ranforce. După ce fibrele plantei trec prin procesul chimic, pentru a putea fi utilizat în industria textilă, acesta este tratat și ia forma dorită de producător. De pildă, pe piață se pot regăsi produse din bumbac 100% natural, satinat, ranforce, finet sau poplin. De asemenea, la nivel mondial există nu mai puțin de 50 de soiuri de bumbac care pot fi cultivate, recoltate și transformate. Însă, aceste soiuri cresc în anumite condiții. De exemplu, există o specie endemică de bumbac (Gossypium hirstum) care este cultivată doar în Insulele Hawaii.
În funcție de ce origine are bumbacul, acesta este crescut în diferite condiții – întotdeauna se pune accent pe climă, sol și alți factori naturali care ar putea să contribuie la dezvoltarea bună a lui. În industria textilă, bumbacul ranforce și cel satinat sunt cel mai des utilizate, având proprietăți calitative.
Bumbacul satinat seamănă cu mătasea. Este utilizată o anumită tehnică, pentru ca bumbacul să ia forma satinată. Devine lucios și mătăsos și este utilizat, de multe ori, în fabricarea de lenjerii de pat. Aceste proprietăți le deține bumbacul egiptean, cunoscut și sub numele de bumbac damasc. Țesătura este densă, dar fină, strălucește și se întinde perfect pe pat. De asemenea, husele de pilotă sau pentru perne sunt la fel de calitative. Ceea ce trebuie să fie reținut este faptul că are o durabilitate excelentă și țesătura rezistă chiar și după foarte multe spălări.
Bumbacul ranforce este un alt tip de material textil care este utilizat și în rândul lenjeriilor pentru pat. De asemenea, este utilizat și pentru confecționarea diferitelor haine sau țesături. Poate fi regăsit pe piață sub o multitudine de nuanțe, rezistente la curățare. Culoarea este menținută vie, pentru că bumbacul are proprietatea de a absorbi vopseaua și de a o menține în timp. De reținut faptul că bumbacul ranforce este ușor mai aspru față de cel satinat.
O altă tipologie de bumbac este cel finet. Este fin, ușor lucitor și rezistent la spălare. Și acesta este utilizat, de cele mai multe ori, pentru lenjeriile de pat sau diferite huse.
Bumbacul ocupă un loc extrem de important în industria textilă, iar în România este cunoscută drept plantă de cultură de peste 120 de ani. Evident, există și în țara noastră soiuri de bumbac ce au fost omologate. De pildă, primul soi de bumbac, Brînceni, a fost omologat în anul 1983. La cinci ani distanță, a fost omologat și cel numit Adelin. Apoi, în 2010, soiul Dorina. Totuși, din cauza condițiilor climatice nefavorabile, suprafețele pe care se cultivă bumbacul s-au micșorat.
3. Ce proprietăți are bumbacul?
Este esențială utilizarea bumbacului în industria textilă, pentru a putea avea produse calitative și durabile. Bumbacul are o multitudine de proprietăți, acesta fiind și motivul pentru care este cea mai utilizată plantă la nivel de mapamond. Deși este fragil și sensibil și are nevoie de anumite condiții pentru a se dezvolta corect și sănătos, odată ce este integrat în procesul chimic, bumbacul devine rezistent. Atunci când este utilizat pentru lenjeriile de pat, bumbacul oferă confort în timpul somnului și nu provoacă iritații ale pielii. Bumbacul nu conține compuși sintetici și este preferat, de cele mai multe ori, natural în totalitate.
Una dintre cele mai apreciate proprietăți pe care le deține bumbacul este legat de modul în care absoarbe și elimină umezeala. În plus, bumbacul este un element biodegradabil și sigur pentru mediul înconjurător.
Bumbacul are proprietatea de bună absorbție a apei, calitate care face ca țesătura de bumbac să fie preferată ca materie primă pentru vestimentație, cu atât mai mult pentru vestimentația care se poartă în contact direct cu pielea. Este un material moale, foarte rezistent, care nu-și pierde proprietățile prin spălare repetată, iar aceste calități determină ca bumbacul să fie clasat ca fiind cea mai apreciată fibră textilă în întreaga lume. Țesătura fină și moale care poate fi obținută prin prelucrarea bumbacului, rezistența sporită a acestuia, gradul mare de absorbție a umezelii, dar și rafinamentul și confortul sporit pe care îl conferă fac ca acest material plăcut la atingere să fie preferat pentru fabricarea de halate de baie și prosoape de baie. Pentru businessurile care fac parte din ramura HoReCa, aceste tipuri de materiale textile din bumbac sunt extrem de căutate, mai ales pentru rezistența și calitatea lor.
Atunci când țesătura este fabricată în proporție de 100% bumbac natural, fără adaosuri de alte fibre sau elemente străine, materialul obținut este hipoalergenic, fiind astfel foarte apreciat de către persoanele cu o piele mai sensibilă. Elementele de vestimentație fabricate din bumbac organic sunt, de asemenea, preferate de către părinți pentru copii și nou-născuți.
Faptul că țesatura din bumbac suportă fierberea, opărirea sau sterilizarea fără a fi deteriorate fibrele, fac ca acest material să fie foarte apreciat și utilizat la scară largă, în foarte multe direcții ale industriei textile, dar și în zona medicală, pentru fabricarea diferitelor tipuri de pansamente, vată medicală sau fașe sterile.
Versatilitatea prelucrării industriale a fibrelor de bumbac este atât de mare încât bumbacul poate fi considerat o materie primă foarte importantă. Nu în ultimul rând, planta de bumbac este folosită și în industria celulozei, pentru prelucrarea hârtiei, a cartonului sau pentru combustibili, iar din semințele de bumbac se extrage un ulei care este utilizat atât în zona tehnică, cât și în industria cosmetică și cea farmaceutică.
4. Ce se face din bumbac – în ce industrii sau ramuri este necesară utilizarea bumbacului?
Dacă te-ai gândit vreodată ce se face din bumbac, atunci răspunsul este cât se poate de simplu: articole vestimentare și alte produse textile care să fie utilizate în diferite ramuri. Încă din Antichitate, oamenii au descoperit la ce se folosește bumbacul și au pus accent pe cultivarea lui. Bumbacul este o „piesă de rezistență” în industria textilă și a confecțiilor, având proprietăți calitative și durabile, dar care necesită o atenție sporită, în momentul în care este transformat. Procesul referitor la cum se fabrică bumbacul este, în teorie, simplu – după recoltare, la aproximativ trei luni de la plantarea semințelor de bumbac, când planta înflorește, fibrele de bumbac sunt separate de semințe. Dacă în trecut acest procedeu se realiza prin „pieptănare”, în prezent industria prelucrătoare a bumbacului deține echipamente și procedee specifice care sunt foarte eficiente și care conferă un randament ridicat.
Fibrele obținute din capsulele fluorescenței bumbacului sunt, mai apoi, întinse, calibrate, grupate și răsucite împreună, obținându-se un fir neted de bumbac brut care poate fi, ulterior, țesut, vopsit, tricotat sau prelucrat astfel încât, în final, să se obțină materialul textil dorit. Curățarea, egrenarea, cardarea, filarea, vopsirea și țeserea sunt etapele tehnice importante pe care fibrele de bumbac le parcurg în procesele de prelucrare industrială, obținându-se astfel diferite tipuri de materiale textile care mai de care mai prețuite și mai ademenitoare.
Fibra de bumbac conține, în cea mai mare parte a sa, celuloză, în proporție de aproximativ 95%, dar și alte elemente, precum minerale și grăsimi, în proporție de aproximativ 5%. Tratarea chimică și prelucrarea industrială ulterioară a firelor brute de bumbac întăresc calitățile și proprietățile bumbacului, ridicând textura materialelor obținute până la gradul de superlativ. Acest lucru propulsează bumbacul ca materie primă esențială, atât pentru industria textilă vestimentară, cât și în zona produselor specifice de lenjerie de pat și de corp, precum halate și prosoape de baie.
În funcție de câte tipuri de bumbac sunt, în prezent, la nivel mondial, fiecare cultivator pune accent nu doar pe creșterea în masă a bumbacului, ci și pe modul în care acesta se dezvoltă pe câmp. În prezent, cele mai mari state exportatoare de bumbac sunt: Statele Unite ale Americii, India, Brazilia, Australia. Pe listă se mai află și Grecia, Uzbekistan și Turkmenistan, care au o climă perfectă pentru ca bumbacul să fie cultivat. Având în vedere aceste informații și aflând din ce se face bumbacul, nu mai rămâne decât să reprezinte, în continuare, un element cheie în industria textilă, în urma căruia se obțin numeroase produse pentru HoReCa și alte ramuri conexe.
Sursă foto: Pexels.com.
